duminică, 20 noiembrie 2016

Inca o zi faina pe munte

Am castigat inca o zi pe munte,pe o vreme perfecta. Pe inmh si meteoblue anuntau ca o sa bata vantul turbat cu peste 80 de km/h, dar lucrurile nu au stat asa. Au fost multe pauze de stat la povesti , cu vant aproape zero, iar omatul pe Valea Sugarilor a fost bestial.

Pot sa zic ca a iesit bine, am stat pe schiuri 100% din timp, de unde am lasat masina la Piatra Arsa, pana la intrarea in Sugari din Cerdacul de Iarna.
Gasca: Nae, Sorelul, Piticul, Breghy, cu Popika si gasca de virusati in mare forma de miscare si de voie buna.
Si am schiat pana in fata masinii, fara carat schiurile in spineare si fara mars eroic in clapari de tura pe saritori sau pe carari de munte.

E un inceput bun de sezon, cu doua zile de ski in octombrie si noiembrie. Asteptam zapezile mari si zilele frumoase de iarna.
Si obeserv ca suntem din ce in ce mai multi cu produse Merinito pe munte. Ieri eram patru.
Mai jos gasiti varianta lui Cristi:
Corporatisti plecati in cautarea zapezilor cazute acum o saptamana. Zilele trecute am tot admirat poze pe FB, acum vroiam si noi.
Planul era sa schiem ceva pe platou, gandul era la Pripon. Am mers cu masina pana la Piatra Arsa, stiam ca se poate ajunge. Dupa Saua Dichiu asteptam sa vedem numai zapada dar era aproape totul galben, ne intrebam unii pe altii ce cautam noi acolo cu schiurile. De la Piatra Arsa incolo se mai vedea ceva alb insa senzatia era aceeasi.
Drumul spre Babele adunase insa zapada, fusese viscol. Asa ca am pus focile direct de la masina si am tinut-o pe drum. Mers lejer si placut, cer senin si mult soare, se vedea pana hat departe in vale. Incolo spre Costila-Cerdac incepea sa se vada ceva mai alb, insa in tura de acum o luna era mai multa zapada.
Am decis sa mergem pana in saua de sub Cerdac si sa alegem intre Pripon si Şugărilor. Şugărilor arata mai bine, poate si ptr ca era mai aproape. Am traversat valea pana sus sub Cerdac si am ales valceaua cu cea mai multa zapada. Avand in vedere starea de spirit cu care am plecat de la masina acum eram incantati de ce vedeam. O valcea de 5-10 metri latime cu aproape 200m diferenta de nivel. Mai ceva ca in Valea Dorului pe sub telescaun.
Toti s-au asezat la pauza de masa mai putin Marius si cu mine care aveam mancarici pe talpa. Fara prea multe discutii am scos focile si am dat-o repede jos la vale. Zapada buna si prietenoasa, tare dar nu inghetata, destul de groasa sa nu dai de pietre pe sub ea. Panta ca o exponentiala, pleci in viraje scurte si incepi sa le domolesti continuu pana jos in vale unde incepi sa dai fatza-spate ca sa iei viteza (asta m-a invatat Vasilescu :) )
Am dat pana jos la saritoare unde se cam ducea si zapada. Eu m-am oprit acolo jos sa mananc un sandwich si sa savurez momentul. Pana am terminat Marius era deja sus sa se mai dea o data. Dupa ce a coborat am urcat impreuna inapoi si am mai dat si eu o data si cam asta a fost.
Mers inapoi pe platou pana mai sus de salvamont unde am dat focile jos si de unde am coborat integral pe schiuri pana la masina cu timide devieri de la drum.
Tura peste asteptari avand in vedere conditiile, ne-am facut pofta de schiat pe toamna asta. Saptamana viitoare incepe iarna 






















vineri, 28 octombrie 2016

Un weekend la Campulung

Weekend ce tocmai s-a scurs l-am petrecut cu familia la Campulung si a fost o experienta frumoasa si plina de povesti spuse cu mult umor de catre cei dragi, desigur pana seara tarziu la un pahar  bun de vin, in doua seri reci si ploioase de octombrie.

Vremea nu a fost de partea noastra, sau poate ca acesta a fost acel "ingredient" care a dat un farmec aparte weekend-ului petrecut departe de Bucuresti.

Iar experienta traita alaturi de cei dragi, cu care am petrecut trei  zile pe dealuri Muscelului sau la poalele Crailui, a fost una deosebita. Le-am avut pe Bianca si pe Iulia in prim plan, fetitele noastre de patru anisori care au stat toata ziua afara. Nu a contat ca erau 7 grade si ploua marunt, si-au pus cizmele mici de cauciuc si s-au jucat toata ziua in curtea pensiunii.

Pe dealurile de langa Campulung m-am umplut de noroi intr-o tura fulger de moutain bike, pe celebra coborare de la Ciocanu acum, iar culorile surprinse in ziua de duminica in Cheile Dambovicioarei ne-au uns pe suflet.

A fost si o drumetie scurta, cu o mica fereastra fara ploaie prin cheile colorate de langa maretia Craiului si am castigat iar poze faine cu micutile noastre fetite. Happy e si ea pe acolo, putin discreta dar se integreaza bine in peisaj.

Si ca o concluzie: a fost un octombrie rece si cenusiu, dar colorat daca iesim din jungla urbana.