joi, 12 octombrie 2017

A fost ca un vis de iarna

Zece octombrie e o zi speciala pentru mine. In primul rand e ziua mea de nastere, iar acum am un nou motiv de mandrie, pentru prima data am schiat de ziua mea intr-o zi superba de toamna!!!

Si acum sa trecem la detalii, am urcat cu Sorelul de la telecabina Pestera direct pe foci pana la intersectia cu Sugari, de acolo inca 40 de minute am mers in clapari si cu schiurile in carca pana am trecut de cascada, iar in zona platoului  am pus iar focile pana in la o aruncatura de bat de Varful Gavanele (aproximativ 2450 de m). Am vrut sa ajung pana la Omu, dar  un uragan turbat ne-a intampinat dupa saua Cerdacului si ne-a determinat sa schimb planul de a sta la o ciorba la cabana Omu.

Iar decizia a fost simpla: am dat focile jos si am facut  primele viraje ale sezonului. 
Valea Ialomitei ofera din punctul meu de vedere un acces excelent pentru ski de tura atunci cand drumul Sinaia-Dichiu-Pestera e practicabil. Nu sunt pantele abrupte cu care suntem obisnuiti  pe vaile de abrupt din masivul Bucegi, dar...eu sunt schior de tura si nu caut experiente duse la extrem. Am schiat Valea Alba in conditii de iarna, am bifat-o dar nu sunt facut pentru asa ceva. Sa faci o greseala si sa se lase cu un placuta de metal frumos inscriptionata cu numele tau, nu e o imagine care ma incanta prea tare...

Prefer terenul lat si accesibil nivelului meu tehnic, asa cum a fost anul acesta de ziua mea pe Valea Ialomitei. Am schiat de la 2460 de m pana sub cascada, la 1870 m, iar mai jos de pe Piciorul Babelor, de la 1780 de m pana aproape de masina. Pentru o zi de octombrie e excelent, cam atat alunecam primavara pe Vaile din Bucegi.


























marți, 3 octombrie 2017

Cheila Zanoagei si Lacul Scropoasa

Credeam ca am batut toate poticele marcate din Bucegi, dar m-am inselat. Zona Cheile Zanoagei-Lacul Scropoase e una foarte usor de abordat acum, de cand s-a asfaltat drumul spre Pestera, dar nu am avut pana acum ocazie sa o bat la picior. Si nu imi pare rau ca am lasat la urma poate cea mai calcaroasa zona din Bucegi, cu Bianca a iesit o drumetie de nota 10 cu plus,  intr-o zi superba de inceput de septembrie.

Sunt putin mandru de Bianca, fetita noastra s-a bucurat de traseu si a mers cot la cot cu noi, mai bine de zece km pe munte. Nu pare o cifra impresionanta, dar pentru noi e un pas mare spre ture ceva mai indraznete. Prinde gustul si vad ca tine din ce in ce mai bine la efort.

Nu vreau sa o fac mare alergatoare montana, dar imi doresc sa-i arat frumusetea muntelui si sa inteleaga de ce imi doresc sa merg weekend de weekend in natura. Acum se bucura de cascade frumoase, de poieni pline de flori, sau de un curs frumos de apa. Sunt detalii mic, dar care fac diferenta pentru un copil care vrea sa descopere peisaje montane.

Las pentu la urma poate cel mai importanta informatie. Lacul Scropoasa parea o balta banala, realizata de om in perioada interbelica, cu un baraj gandit la o scare ceva mai mica. Dar m-am inselat, vorbim de un baraj artifical ce s-a integrat perfect in natura. Apa e de un smarald deosebit, iar mama natura s-a inteles perfect cu tot ce a lasat omul in urma. Imi place mult zona si o sa revenim pentru o seara la cort in zona ( sau dormit direct in masina, ca nu ma impac prea bine cu ideea de ursuleti ce misuna pe langa cort noaptea).